15 Mai este Ziua Poliţiei Militare. În general, se cunoaşte puţin despre această specialitate (din care provin acei militari care poartă o uniformă de oraş de culoare gri-oliv ce contrastează plăcut cu clasica culoare kaki), iar acest fapt se datorează în mare măsură şi discreţiei cu care acţionează acest gen de trupe. Pentru cei mai puţini avizaţi - misiunile poliţiştilor militari s-ar rezuma la cele de control şi menţinere a disciplinei militare sau la misiuni asimilate Poliţiei Rutiere, ceea ce este total eronat: poliţiştii militari asigură securitatea tuturor structurilor armatei şi sunt prezenţi frecvent în misiuni de protecţie a persoanelor, valorilor şi de protecţie antiteroristă, alături de alte structuri din M.Ap.N., S.R.I. şi M.A.I., precum şi în misiuni de luptă în diverse teatre de operaţii unde acţiunile urbane constituie domeniul de referinţă al acestor trupe.
Istoria poliţiei militare are o strânsă legătură cu cea a jandarmeriei române care, la sfârşitul veacului al XIX-lea se subordona Ministerului de Război. Primele atestări ale activităţii de "poliţie a trupei" se regăsesc în documentele de "fiinţare a gendarmeriei" – cum era numită în epocă – din 3 aprilie 1850, documente emise de Domnul Grigore Alexandru Ghica, iar misiunile specifice au fost consemnate şi în Ordonanţa 896 din 20 iunie 1864 semnată de Domnitorul Al. I. Cuza. Termenul consacrat de Poliţie Militară îşi are originile în anul 1893, când, pe vremea Regelui Carol I, legiuitorul Lascăr Catargiu a promulgat Legea asupra Gendarmeriei rurale.
Poliţia militară a fost desfiinţată la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, stare de fapt care a durat până în 1990, când se (re)constituiau primele structuri de poliţie militară din Armata României: Batalionul 265 Poliţie Militară din Bucureşti, Compania 285 Poliţie Militară din Timişoara, Compania 286 Poliţie Militară din Cluj-Napoca şi Compania 288 Poliţie Militară din Târgu Mureş.
De la (re)înfiinţare, în rândul poliţiştilor militari s-a instaurat un spirit de solidaritate deosebit şi o disciplină intr-un fel atipică faţă de alte genuri de trupe. Nu vom regăsi niciodată la poliţiştii militari comenzi stridente sau pocnete de călcâie pe care nici nu le suportă dealtfel, iar poliţiştii militari sunt cunoscuţi de diverse eşaloane ale armatei, ca fiind alergici la birocraţie, preferând pragmatismul.
Un exemplu (oarecum picant) de solidaritate şi disciplină atipică, cunoscut tuturor poliţiştilor militari: un SGV din B. 265 P.M. care locuia în zona cartierelor Rahova-Ferentari a avut un incident cu interlopii din zona, l-a rezolvat pe moment însă familia sa a primit ulterior ameninţări care nu ar fi pe placul nimănui. SGV - cu grija firească pt. propria familie şi-a expus problema printre colegii de serviciu. În după-amiaza şi seara acelei zile şi în noaptea ce a urmat, un întreg batalion - ofiţeri, subofiţeri, SGV şi militari în termen - cu acordul tacit al conducerii batalionului (o decizie contrară ar fi fost oricum inutilă), sub dirijarea profesioniştilor in actiuni urbane de la grupurile de cercetare-intevenţie, a pus ordine printre interlopi - casă cu casă, clan cu clan, cuib cu cuib - din acea zi instaurându-se în zonă un respect deosebit pt. poliţiştii militari. Raidul extrem de dur al poliţiştilor militari a fost sesizat de interlopii panicaţi la Poliţia din M.A.I., care însă a coalizat tot tacit, cercetările fiind finalizate ca "fără obiect", la fel şi cele interne ale S.M.G. şi S.M.F.T..
Un rol important în formarea spiritului de solidaritate si pragmatismului trupelor de P.M., îl au primii ofiţeri şi subofiţeri cu care au fost încadrate aceste trupe: cadre provenind de la diverse cluburi sportive ale armatei, cu palmaresuri impresionante în diverse sporturi (box, caiac, arte marţiale, canoe, paraşutism, tir, schi, lupte, atletism s.a.), de la trupele specializate in cercetarea în dispozitiv, dar si de la trupele antitero din M.A.I. (urmasii U.S.L.A). Practic, orice poliţist militar este un sportiv şi un trăgător prin excelenţă.
De remarcat faptul, că prin eforturile deosebite ale unor comandanţi ai poliţiştilor militari, în dotarea Poliţiei Militară s-au introdus încă dinainte de anul 2000, arme redutabile pt. lupta apropiată precum renumitele automate israeliene Mini Uzi (inclusiv cu laser) sau Jericho , aparatură de vedere pe timp de noapte - în condiţiile în care şi acum militarii Armatei Române folosesc pistoale Carpaţi sau pistoale-mitralieră cal. 7,62 mm.
Frecvent, pt. misiuni - se formează echipaje reduse numeric, unde comunicarea şi sincronizarea se realizează foarte eficient şi foarte discret. În lanţurile de protecţie, cum ar fi de exemplu securizarea unui summit NATO, unii poliţişti militari pot identificaţi uşor - purtând uniforme, alţii - nu, executând misiunile în haine civile alături de alte structuri româneşti sau străine.
Din 1990, poliţiştii militari români au executat misiuni în Angola, Somalia, Arabia Saudită, Albania, Bosnia şi Herţegovina, Kosovo, FYROM, Irak sau Afganistan, primind respectul colegilor din alte armate. Independent sau în cadrul altor structuri multinaţionale, ofiţeri şi subofiţeri aparţinând Poliţiei Militare române au activat şi ca observatori ONU în Kuweit şi Congo. În cursul acestor misiuni, poliţiştii militari au plătit şi propriul tribut: Slt. BUTNARIU Mihai - Chicuma/Angola (1995), Slt. MIRCEA Marian - Sarajevo/Bosnia (2002), Slt. TUDORA Cristi - Djeneral Jankovic/Kosovo (2002), Slt. HANCU Valerian Marcel BOGDAN-VALERIAN - An Nassiryiah/Irak (2006), Mr. (p.m.) UNGURAS Iuliu Vasile - Kabul/Afganistan (2009). Cinste lor şi familiilor lor!
Filiala SCMD Curtea de Argeş urează "LA MULŢI ANI!" tuturor poliţiştilor militari şi familiilor acestora!
Notă: Pe această cale - Mr. (r) Vărzaru N., Mr. (r) Stănciulescu I. şi Mr. (r) Olescu G. - îi salută pe toţi colegii lor, în rezervă şi în activitate, din trupele de Poliţie Militară.
