Pe data de 10 iunie, se împlinesc 70 de ani de la înfiinţarea primelor trupe de paraşutişti militari români - trupe de excelenţă ale Armatei României.
Această categorie de trupe a apărut în contextul evenimentelor politico-militare din cel de-al Doilea Război Mondial, Statul Major al Ministerului Aerului din acea vreme dispunând înfiinţarea la 10 iunie 1941 a Şcolii de Paraşutişti Militari pe lângă Centrul de Instrucţie al Aeronauticii Militare.
La inaugurare, Şcoala de Paraşutişti Militari - în fapt o companie de instrucţie, avea ca instructori pe singurii 3 săritori cu paraşuta din România la acea vreme: Ştefan Şoverth - comandantul companiei/locotenent şi în acelaşi timp comandant al Şcolii de Paraşutişti Militari (brevetul nr. 1/1941 de paraşutist militar şi inventatorul paraşutei cu deschidere progresivă), Smaranda Brăescu - binecunoscuta legendă a pilotajului (Escadrila Albă) şi paraşutismului (record mondial, 7233 metri/ Sacramento/SUA în 1932 ) şi Cpt. Traian Dumitrescu-Popa (în 1951, cu un salt de la 7250 metri a depăşit recordul stabilit de Smaranda Brăescu în urmă cu 20 de ani).
.Smaranda Brăescu - Regina Aerului
În operaţiunile militare din cel de-al doilea război mondial, trupele de paraşutişti au îndeplinit misiuni de luptă atât contra trupelor sovietice, cât şi a celor fasciste.
Acţiunile de luptă contra trupelor sovietice s-au concretizat în participarea Cp. 8 Pşt. de Misiuni Speciale (organizată pe grupuri de 3-4 militari) la anihilarea - în a doua parte a anului 1943 şi în prima parte a anului 1944 - a paraşutiştilor şi a partizanilor sovietici care acţionau în grupuri mici, dar numeroase, în zonele operative ale marilor unităţi ale armatei române de pe frontul de est în puncte strategice de pe teritoriul României.
În cazul acţiunilor de luptă contra trupelor fasciste, paraşutiştii şi-au adus o contribuţie majoră la nimicirea acestora, fiind angajati pentru îndeplinirea următoarelor misiuni:
- apărarea aerodromului Boteni şi interzicerea aterizării aeronavelor germane pe acesta - au participat două plutoane de paraşutişti începând cu 23 august 1944, orele 02.30 şi au dus acţiuni de luptă până la 31 august;
- cucerirea aerodromului Băneasa şi nimicirea forţelor germane dispuse în satele Herăstrău şi Băneasa. Subunităţile angajate în această zonă au participat la lupte până la 27 august;
- nimicirea forţelor germane dispuse în zona localităţii Pipera, la care a participat întregul B. 4 Pşt., mai puţin forţele angajate la Boteni şi Băneasa;
Pierderi provocate adversarului: 147 de morţi, 203 răniţi, 354 prizonieri, precum şi capturarea la sol a cinci avioane de transport şi trei avioane de vânătoare împreună cu echipajele respectiv, 25 de maşini blindate şi o mare cantitate de armament şi muniţie de diferite calibre. Tributul plătit de paraşutiştii militari români în aceste acţiuni: 19 morţi, 159 de răniţi şi 3 dispăruţi.
Comandamentul Militar Sovietic – printre măsurile luate la sosirea şi instalarea lui în Bucureşti (31 august 1944), fosind drept mobil faptul că paraşutiştii români le-au anihilat propriile trupe speciale infiltrate în dispozitivul propriu, a dispus desfiinţarea, la 1 martie 1945, a trupelor române de paraşutişti, în condiţii dramatice (arestarea unor ofiţeri şi subofiţeri, treceri în rezervă), iar elevii trupei, mutaţi în cadrul diferitelor unităţi din ţară şi la unităţile de pe frontul de vest (procedură aplicată ulterior şi altor trupe “letale” pentru sovietici, cum ar fi vânătorii de munte, renumiţi pentru coşmarurile create „eliberatorilor” în Caucaz).
Paraşutismul militar românesc a renăscut din propria cenuşă la 1 noiembrie 1950, la Tecuci, la Centrul de Instrucţie al Aviaţiei, unde a fost înfiinţat B. 1 Pşt. care, începând cu 1951, a fost dislocat la Buzău. În 1952, Batalionul de Paraşutişti s-a transformat în Regiment de Paraşutişti, primind în 1974 denumirea onorifică R. 60 Ds.Pşt. „Băneasa-Otopeni. În 1958, în cadrul regimentului a fost înfiinţată Compania Cercetare Specială destinată formării nucleului viitoarelor subunităţi de cercetare în adâncimea dispozitivului inamicului prin paraşutare, în 1963 luând fiinţă celebrul Batalion de Cercetare prin Paraşutare (B.404 Cc.), devenită unitate independentă subordonată Direcţiei Informaţii din Marele Stat Major.
Anul 1980 a constituit un moment important în viaţa trupelor de paraşutişti, prin înfiinţarea altor trei regimente: Regimentul 56 Paraşutişti la Caracal, Regimentul 62 Paraşutişti la Câmpia Turzii şi Regimentul 64 Paraşutişti la Boteni (Titu).
Militarii paraşutişti au fost angrenaţi în evenimentele din 1989 în cele mai fierbinţi puncte ale Revoluţiei: Timişoara, Caransebeş, Bucureşti (Televiziunea Română, Piaţa Palatului, Hotel Bucureşti, Aeroportul Otopeni, Palatul Primăverii). În confruntări şi-au pierdut viaţa un număr de 15 paraşutişti (cadre şi militari în termen).
Ca o recunoaştere a sacrificiului paraşutiştilor militari, dar şi a utilităţii şi eficienţei unităţilor şi subunităţilor de paraşutişti în acţiuni de luptă dintre cele mai complexe, la 30 noiembrie 1990 a fost înfiinţat Comandamentul Trupelor de Paraşutişti, în subordinea Comandamentului Aviaţiei Militare, prin transformarea Secţiei Paraşutişti din acest comandament. La aceeaşi dată, prin restructurarea celor patru regimente de paraşutişti s-au înfiinţat 3 Brigăzi de Paraşutişti şi un Centru de Instrucţie al Paraşutiştilor, astfel: Bg. 1 Pşt. - la Câmpia Turzii; Bg. 2 Pşt. - la Clinceni; Bg. 3 Pşt. - la Bacău; Centrul de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor din Trupele de Paraşutişti - la Buzău, fiecare brigadă având în subordine 2-4 batalioane de paraşutişti şi de misiuni speciale.
În 1998 a început un amplu proces de restructurare, care a continuat până în anul 2010. La 15 martie 2001, Comandamentul Trupele de Paraşutişti a trecut din subordinea Statului Major al Forţelor Aeriene în subordinea Statului Major al Forţelor Terestre.
Necesitatea creării unor structuri de tip uşor, deplasabile în timp scurt pe distanţe mari, capabile să facă faţă întregii game de misiuni, a impus şi redimensionarea trupelor de paraşutişti, aceste trupe fiind reduse semnificativ ca elemente de desant pur, paraşutiştii fiind integraţi în structuri cu misiuni deosebit de complexe. Aceşti profesionişti se regăsesc acum nu numai în M.Ap.N., ci în toate componentele Sistemului de Aparare, Ordine Publica şi Siguranta Nationala, în structuri unde paraşutismul constituie o componentă esenţială a pregătirii lor. Astfel, în cazul M.Ap.N. - deşi nu îndeplinesc aceleaşi misiuni, paraşutişti sunt toţi militarii din: B. 60 Pşt. “Băneasa-Otopeni”/Buzău sau din B. 498 Pşt. “Smaranda Brăescu”/Bacău, din B. 1 SOF (Forţe Speciale) „Vulturii”/Târgu-Mureş (indus opiniei publice ca fiind un B. Pşt., în realitate - o structură tip comando letală). De asemenea, paraşutiştii pot fi regăsiţi în B. 495 I. “Căpitan Ştefan Şoverth”/Clinceni, dar şi în Batalionul HUMINT (BZ) – structură aflată în subordinea D.G.I.A. (fostul B. 404 Cc. – unde s-au instruit toţi cercetaşii în dispozitiv, în trecut). Instruirea în paraşutism este de asemenea o componentă a pregătirii militarilor din Centrul de Excelenţă de Spionaj şi Contraspionaj (HUMINT & CI) al Alianţei Nord-Atlantice de la Oradea (alt centru secret pentru opinia publică – însă, noi rezerviştii, comunicăm cu colegii noştri activi şi nu avem secrete între noi – menţiunea aceasta fiind valabilă pentru cei care ne monitorizează, desigur).
Referitor la instruirea pură în paraşutism, astăzi Centrul de Instruire pentru Operaţii Speciale “General-maior Grigore Baştan” (BZ) este singură instituţie abilitată, execută atestarea, calificarea şi specializarea ca paraşutist militar a întregului personal aeronavigant-paraşutist din întregul Sistem de Aparare, Ordine Publica şi Siguranta Nationala (desant prin paraşutare, structuri de cercetare, forţe speciale şi informaţii militare din compartimentele specializate din M.Ap.N., M.A.I., S.P.P., S.R.I. şi S.T.S.).
Parasutistii militari deasupra la Campia Turzii from Campia Online on Vimeo.
Cu ocazia Zilei Paraşutiştilor Militari, Filiala SCMD Curtea de Argeş, care are onoarea să includă în rândul membrilor ei 26 de rezervişti instruiţi în diverse trepte ale carierei în paraşutismul militar (1 paraşutist, 2 piloţi militari şi 23 cercetaşi în dispozitiv), adresează tuturor celor care s-au instruit şi se instruiesc în această specialitate, tradiţionala urare - „CER SENIN!”, iar familiilor lor - numai bine! De asemenea - dorim să îi transmitem celui mai în vârstă membru al filialei - Col. (r) Tinică Gheorghe, paraşutist militar provenit din trupele de desant, respectul nostru deosebit pentru contribuţia sa la fondarea si funcţionarea filialei SCMD locale şi care nu a ezitat să ni se alăture la manifestaţii, în pofida unei "amintiri" cauzate de salturile în neant!
Cu stimă/Biroul Operativ al Filialei
