În anul 1923 s-au înfiintat primele două mari unităti de vânători de munte - D. 1 V.M. la Brasov şi D. 2 V.M. la Bistriţa. Poziţia acestora în cadrul sistemului militar românesc s-a consolidat, s-au pus bazele instrucţiei la munte şi s-au adoptat norme, reguli şi principii privind lupta în munţi. Acoperirea frontierei de nord a României şi participarea la cel de-Al Doilea Război Mondial în cele două campanii militare din est şi din vest, a constituit examenul cel mai dur din întreaga istorie a trupelor de munte. Drumul lor a însemnat parcurgerea unui spaţiu de peste 3000 de km. adâncime, din România până în Kuban şi din Kuban până în Cehoslovacia. Spaţiul parcurs a însemnat tranzitarea prin luptă a teritoriilor a şapte state, aflându-se permanent în prima linie.
Al Doilea Război Mondial a curmat viaţa a 74.208 vînători de munte, ale căror morminte se găsesc presărate pe tot drumul de luptă, din nordul României, în Bucovina, Basarabia, Ucraina, Crimeea, Caucaz, Moldova, Transilvania, Ungaria si Cehoslovacia.
După cel de-Al Doilea Război Mondial a urmat o perioadă grea pentru vânătorii de munte, o confruntarea cu un adversar mult mai puternic, “aliatul sovietic” care îşi propusese lichidarea acestor trupe de elită de pe teritoriul României. În perioada 1946 – 1961, trupele de vânători de munte au fost restructurate, ajungându-se la 14 aprilie 1961, la desfiinţarea şi ultimei structuri de Vânători de Munte, Brigada 2 Vânători de Munte.
Această decimare ¨politică˝ a trupelor de vânători de munte nu a fost întâmplătoare.
Pe de o parte, vânătorii de munte ai generalului Leonard Mociulschi au fost cei care au creat coşmaruri sovieticilor pe frontul din Caucaz. Generalul - participant la luptele din Războiul Balcanic din 1913, la primul şi cel de-al 2-lea război mondial - a fost încarcerat până în toamna anulului 1955, la indicaţiile preţioase ale ˝comisarilor˝ pro-sovietici, ulterior având domiciliu forţat. Reabilitarea sa a început în anul 1966, după vizita generalului Charles de Gaulle în România care s-a interesat de generalul decorat cu ˝Croix de Guerre˝. Generalul Leonard Mociulschi a încetat din viaţă în 1979, iar în semn de omagiu, cercetaşii B. 21 V.M. din Predeal i-au împrăştiat cenuşa peste crestele Carpaţilor. Demnitatea i-a fost redată complet în anul 2007 - numele său fiind acordat B. 21 V.M. din Predeal pe care îl patronează spiritual şi unde, cine intră o dată, în mod cert resimte spiritul generalului.
Pe de altă parte, după cel de-al doilea Război Mondial, au existat ˝alpini˝ care au refuzat să îngenuncheze în faţa ˝comisarilor˝ pro-sovietici, tranformându-se în partizani şi organizând grupuri de rezistenţă anticomunistă în munţi. Un astfel de grup a fost acela condus de maiorul Nicolae Dabija - ofiţer de elită al Armatei Regale Române - care a condus cu succes un renumit commando format preponderent din vânători de munte, în luptele contra sovieticilor din Kuban şi Caucaz, reuşind să îşi dovedească superioritatea inclusiv în faţa temuţilor puşcaşi siberieni. Întors în ţară, şi-a folosit din plina experienţa, transformându-se din ˝vânător de siberieni˝ în ˝vânător de securişti˝ în Munţii Apuseni.
Din anul 1964, prin ordin al Ministerului Apărării Nationale s-au reînfiintat structurile de vânători de munte. Aceste structuri îşi merită complet renumele de trupe de elită, pt. că în fiecare vânător de munte se regăseşte spiritul generalului Leonard Mociulschi şi al maiorului Nicolae Dabija.
